Traducere de Octavian Cocoş
Laura, care e bolnavă, îi apare în vis şi îl aigură că încă mai trăieşte.
Deja sclipea în est steaua iubirii,
şi-o alta, de Iunona pizmuită,
spre miazănoapte îşi rotea tihnită
razele-i mândre ce plăceau privirii;
şi-o bătrânică-n ghearele mâhnirii
scurma în foc, desculţă, jerpelită,
iar fumul intră-n ochi şi îi irită
şi plâng iubiţii-n clipa despărţirii:
ea mi-a pătruns în suflet, fără vlagă,
dar nu urmând acea bătută cale,
ci printr-un vis, scăldată în durere;
era schimbată şi-o priveam cu jale!
Părea că spune: Plângi după cea dragă?
Păi aceşti ochi sunt încă la vedere.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca